Bună dimineațaaaa!

Discutam zilele trecute, la o cafea care mai mult ne trezea decât ne lumina, despre cât de importantă este educația sexuală: de la ce vârstă ar trebui să înceapă, cum o abordezi, cine ar trebui să o facă, cu ce cuvinte, cu ce metafore, cu ce desene (sau fără desene!) și tot așa.

Toată lumea are păreri – unii zic că trebuie de mic, alții că mai târziu, alții că „pe vremea mea nu aveam și uite ce bine am ajuns”.

DAR… (și aici vine adevărata bombă existențială) când se termină, de fapt, educația sexuală???

Adică există o vârstă la care primești diplomă, coroniță și scrie pe ea: „Felicitări! Ești oficial educat sexual. Te poți retrage liniștit”?

Ca să nu rămânem doar la teorii, îmi aduc aminte de o întâmplare reală povestită dintr-un cabinet de psihologie (personajele schimbate, ca să nu dea cineva cu securea în terapeut).

Povestea începe cam așa:

Nea Ion era un om gospodar, trecut de 55 de ani, cu mâini bătătorite de muncă și cu un utilaj forestier de ultima generație. Nu un tractor obișnuit, nuuu… o adevărată navă spațială pe roți: scaun ca un fotoliu, o grămadă de butoane și manete, ecrane mici, ecrane mari și – apogeul civilizației – INTERNET!!!

Nea Ion muncea cât era ziua de lungă, iar când nu muncea… tot în utilaj stătea, că era mai confortabil decât fotoliul din sufragerie.

Acasă îl aștepta tanti Maria – femeie cuminte, harnică, iubitoare, care îl scosese pe nea Ion din nenumărate belele de-a lungul căsniciei. Împreună aveau trei copii, fiecare la casa lui, cu neveste respectabile și vieți ordonate.

Și într-o bună zi, Nea Ion descoperă minunile internetului. Și ce descoperă el acolo? Rețete? Tutoriale despre îngrijirea pădurii? Nuuuu… descoperă site-urile pentru adulți.

Și dacă tot a descoperit, ce i-a plăcut cel mai mult? Evident… sexul oral – și de-o parte, și de alta.

Entuziasmat ca un copil într-un magazin de jucării, se duce la tanti Maria și îi propune, cu toată seriozitatea, o astfel de partidă.

Tanti Maria aproape că a făcut semnul crucii în aer. În capul ei a trecut instant gândul: „Gata! A pus ochii pe vreo vecină mai… destupată!”

Dar nea Ion, om cinstit, o iubea pe Maria lui. Așa că, cu conștiința cam cât un munte, îi spune tot: de unde a văzut, ce a văzut și ce și-ar dori.

Tanti Maria rămâne pe gânduri. Își face un mic film mental dramatic:

„Dacă refuz, mă înșală. Dacă accept, Doamne ferește, ce-o să fie? Dacă află satul? Dacă află părintele? Dacă află vecinele?”

Așa că biata femeie pornește într-o adevărată anchetă sociologică.

Întâi întreabă două vecine mai tinere:

– „Voi faceți… d-astea?”

Răspunsul vine senin:

– „Da, tanti, normal! Toată lumea face!”

Hmmm… interesant.

Apoi merge la părintele din sat, cu inima cât un purice:

– „Părinte, dacă soțul vrea… d-astea… e păcat?”

Părintele, calm și luminat, îi răspunde:

– „Dumnezeu nu are treabă cu ce faceți voi în dormitorul vostru.”

Parcă se mai liniștește.

Ca să fie sigură, mai întreabă și o nepoată:

– „Măi, voi tinerii… faceți?”

– „Da, tanti Maria, și e foarte bine, toată lumea e mulțumită.”

În acel moment, tanti Maria își face curaj:

„Doamne ajută… hai să purcedem la treabă!”

Doar că apare o mică… problemă tehnică.

Nea Ion, om dintr-o bucată, când se apuca de ceva, voia să termine repede și eficient, ca să treacă la următoarea activitate (probabil curățat lanțul drujbei sau schimbat uleiul la utilaj).

Așa că, și în materie de sex oral, aplica aceeași strategie: viteză maximă, fără pauze, fără reglaje fine, fără „sensibilitate artistică”.

Rezultatul?

Tanti Maria ori dădea să moară sufocată, ori, când era ea „norocoasa”, mai avea puțin și fugea din casă ca să scape de intensitate.

Și uite așa, cu toată iubirea lor, dar și cu mult haos în dormitor, ajung amândoi în cabinetul psihologului.

Nu pentru că făceau ceva „rușinos”, ci pentru că voiau să învețe cum se face corect.

Au învățat despre ritm, despre comunicare, despre limite, despre răbdare (mai ales nea Ion), au citit cărți, au exersat și – surpriză! – chiar le-a plăcut procesul.

Și, cum spune în povești… trăsesx fericiți până la adânci bătrâneți!

Concluzia 

Prin urmare, cazul lui Nea Ion și tanti Maria ne arată ceva esențial:

sexualitatea nu are vârstă, iar educația sexuală nu vine cu termen de expirare.

Nu începe la o dată fixă și nu se termină la o dată fixă. Este un proces continuu de descoperire, învățare, adaptare și comunicare – indiferent dacă ai 16 ani sau 66.